Articol în New York Times: „Dacă Zelenski dorește să-și completeze imaginea de sine ca Winston Churchill va vrea intrarea NATO – adică a Americii – în conflict. Dar NATO nu vrea asta”

Cea mai mare gafă pe care președintele Vladimir Putin a făcut-o până acum în Ucraina este că a dat Occidentului impresia că Rusia ar putea pierde războiul, scrie jurnalistul Thomas Meaney, specializat pe politica externă a SUA și relații internaționale, într-un articol de opinie din New York Times.

Prin eșecul operațiunii inițiale îndreptate asupra Kievului, „războiul a apărut brusc ca o confruntare între o masă de incompetenți ruși dezamăgiți și patrioți ucraineni supraalimentați și pricepuți”.

Astfel, argumentează Meaney, s-au schimbat și țintele de război ale Ucrainei. Dacă, la început, Zelenski „era membru al taberei pentru acord de pace”, prin care cerea garanții de securitate și neutralitate, acum e în favoarea „victoriei depline” care vrea recuperarea întregului teritoriu cucerit de Rusia, inclusiv peninsula Crimeea, anexată în 2014.

„Sondajele arată că ucrainenii nu se vor mulțumi cu ceva mai puțin. Pe măsură ce bătăliile se aprind în Donețk și Luhansk, liderii ucraineni și unii dintre susținătorii lor occidentali visează deja la procese în stilul Nurnberg pentru Putin și cercul său apropiat la Moscova”, amintește jurnalistul.

Acest obiectiv, afirmă el, nu poate fi realizat într-un termen apropiat decât cu implicarea directă a NATO în război, cu trupe și armament care să ducă la victoria ucraineană într-un timp scurt. Dar și un asemenea scenariu nu duce automat la rezultatul dorit, întrucât „cu cât Rusia pierde mai mult, cu atât este mai probabil să recurgă la arme nucleare”.

În schimb, fără o implicare NATO, „armata ucraineană poate să țină linia și să recâștige teren, așa cum a făcut în Harkov și Herson, dar victoria deplină este aproape imposibilă”, este de părere Thomas Meaney.

„Dacă Rusia cu greu poate avansa câteva sute de metri pe zi în Bahmut cu un cost de 50 până la 70 de oameni, din moment ce ucrainenii sunt atât de bine înrădăcinați, ar putea ucrainenii să avanseze mai bine împotriva rușilor la fel de bine înrădăcinați în toată zona dintre Rusia și partea de est a deltei Niprului, inclusiv litoralul Mării Azov și istmul care duce spre Crimeea? Ceea ce a fost o mașină de tocat carne într-o direcție este probabil să fie o mașină de tocat carne în cealaltă”, argumentează jurnalistul.

De asemenea, dacă Rusia a trecut la stadiul de economie de război – pentru a produce suficient armament pentru război, SUA nu reușesc să îndeplinească necesitățile partenerilor săi. Dezbaterea pentru furnizarea de tancuri, care, deși promise, nu se știe când vor ajunge, este elocventă pentru dificultățile cu care se confruntă Ucraina, mai subliniază Meaney.

„Faptul că Zelenski a mizat atât de mult din diplomație pe aceste transporturi de armament are sens: trebuie să comunice Kremlinului că Ucraina este pregătită pentru un conflict dificil și lung. Dar în ceea ce privește materialul pregătit pentru luptă pentru următoarele șase luni, foarte puțin din recompensa promisă va fi dislocată. Dacă Zelenski dorește să-și completeze imaginea de sine ca Winston Churchill, mai devreme decât mai târziu, va dori să grăbească ziua în care va putea să susțină intrarea în conflict a NATO – adică a Americii”, consideră jurnalistul.

Această zi nu va veni însă, întrucât SUA nu au niciun interes de a intrat în război, lucru exprimat de generalul Mark Milley, șeful statelor majore ale armatei americane, amintește NYT. Ba mai mult, America ar putea fi interesată ca acest conflict să fie unul de durată pentru că reduce abilitatea Rusiei de a acționa în alte zone de pe glob, cresc exporturile energetice americane și e o pregătire de mobilizare a aliaților în caz de o ofensivă a Chinei în Taiwan.

Rusia și-a schimbat obiectivele după ce a văzut că nu poate forța o schimbare de regim la Kiev și nici să cucerească prea mult din teritoriul ucrainean, iar acum Moscova este mai interesată de menținerea regiunilor Donețk și Luhansk și de crearea unui culoar terestru spre Crimeea.

„În mod paradoxal, continuarea luptelor servește și unor interese rusești: îi oferă Moscovei mai multe șanse de a împinge Ucraina într-un stat tampon de facto, făcând-o un candidat tot mai puțin atractiv pentru aderarea la NATO și la Uniunea Europeană”, argumentează Meaney.

În final, el spune că este strict în puterea SUA să decidă cât de mult vor să aducă Ucraina „sub umbrela lor”, iar ucrainenii pot primi altă recompensă în schimbul „victoriei depline”: accesul la piața comună și un Fond European Marshall care să sprijine eforturile de reconstrucție postbelice.