Cine va fi viitorul şef al NATO? Şansele lui Klaus Iohannis sunt mici, potrivit POLITICO

Mandatul actualului secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, deja prelungit, expiră în acest an, dar mulţi oficiali cred acum că o nouă prelungire a mandatului, chiar dacă pe termen scurt, este o posibilitate serioasă, scrie POLITICO. Publicaţia aminteşte şi de alte candidaturi, inclusiv a preşedintelui Klaus Iohannis, ale cărui şanse sunt considerate însă destul de mici, pentru că riscă un veto din partea Ungariei şi o împotrivire din partea celor care consideră că a venit timpul ca în fruntea alianţei militare să ajungă o femeie.

Un şef bun la NATO este mai important ca niciodată în acest moment, dar puţini sunt cei care se potrivesc. În contextul în care războiul face ravagii în Europa, a început cursa pentru găsirea viitorului secretar general al NATO. Jens Stoltenberg a fost considerat foarte bun pentru această funcţie, dar cum mandatul său expiră la sfârşitul lunii septembrie, cresc speculaţiile cu privire la cine i-ar putea succeda. Ar putea fi o femeie sau cineva din Europa de Est? – se întreabă POLITICO.

Războiul Moscovei complică foarte mult decizia, care necesită un consens între liderii celor 30 de ţări membre NATO. Următorul secretar general trebuie să asigure un echilibru dificil, pentru a încuraja capitalele să continue să furnizeze arme Ucrainei şi să consolideze apărarea proprie a NATO – totul în timp ce, oficial, alianţa rămâne în afara conflictului. Puţini sunt cei care trec testul pentru acest rol extrem de sensibil, arată publicaţia.

“Sentimentul general”, a declarat un diplomat NATO de rang înalt, este că e “timpul pentru aer proaspăt”, dar aliaţii ar putea sfârşi prin a juca până la urmă cartea siguranţei, preferând să rămână în funcţie Stoltenberg, scrie POLITICO.

Un diplomat european de rang înalt spune că zvonurile se învârt în jurul a trei soluţii, iar o nouă prelungire a mandatului lui Stoltenberg este cea mai menţionată opţiune.

Alte discuţii vehiculează numele premierului olandez Mark Rutte, al premierului estonian Kaja Kallas şi al secretarul britanic al apărării Ben Wallace.

În fine, într-un al treilea grup de nume – dar mai puţin frecvent menţionate, a precizat diplomatul citat de POLITICO – sunt incluse exclusiv lideri femei: premierul lituanian Ingrida Šimonytė, preşedinta Slovaciei, Zuzana Čaputová, şi preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, din Germania.

Întrucât toţi secretarii generali ai NATO au fost până acum bărbaţi, există presiuni în rândurile aliaţilor pentru a numi o femeie. “Este timpul pentru o femeie secretar general”, a declarat un diplomat NATO de rang înalt. “Dacă bărbaţii încearcă să îşi păstreze poziţiile pentru totdeauna, o reprezentare echitabilă a femeilor nu va mai avea nicio şansă”, a adăugat el.

Pe de altă parte, unii aliaţi au făcut presiuni pentru mai multă diversitate regională. Stoltenberg, care ocupă această funcţie din 2014, este un fost prim-ministru norvegian. Cei mai recenţi predecesori ai săi au fost danezi, olandezi şi britanici.

Unii văd candidaţii din Europa de Est ca fiind cei mai potriviţi.

Preşedinta Zuzana Čaputová din Slovacia îndeplineşte ambele condiţii – e femeie şi ar fi o candidată din Est -, dar numele ei este menţionat mai rar în cercurile alianţei. Un purtător de cuvânt al Zuzanei Čaputová a declarat că aceasta este concentrată pe slujba sa actuală. Posibilitatea ca o slovacă să fie vehiculată pentru postul de la NATO este însă “o reflectare puternică a deciziilor noastre externe şi de securitate”, a comentat purtătorul de cuvânt de la Bratislava.

Încă dinainte de invazia Rusiei în Ucraina, a existat un imbold ca Alianţa să-şi aleagă un secretar general din Est, iar unii oficiali din regiune susţin că, de atunci, războiul a întărit argumentele în favoarea unei persoane dintr-o ţară precum Estonia sau Lituania.

“De ani de zile, ţările de pe flancul estic au avertizat cu privire la ameninţarea Rusiei”, a declarat un oficial din ţările baltice. “Ţările din regiune au fost primele în ceea ce priveşte creşterea cheltuielilor militare şi au spus Alianţei că trebuie să-şi îmbunătăţească apărarea. Ar fi foarte logic şi serios să avem pe cineva care are experienţă în relaţiile cu Rusia şi care înţelege logica şi mentalitatea Rusiei, pentru a conduce Alianţa Nord-Atlantică”, a arătat oficialul baltic.

Cu toate acestea, unele capitale occidentale nu ar susţine astfel de candidaţi în acest moment, considerând că estul alianţei – şi în special statele baltice – este prea belicos atunci când războiul face ravagii în vecinătate.

Însăşi Kaja Kallas din Estonia a minimizat aşteptările, declarând presei locale, în noiembrie, că “probabilitatea ca o astfel de ofertă să fie făcută” este “extrem de scăzută”.

O altă figură care ar putea fi în cursă este Klaus Iohannis, preşedintele României. Însă acesta ar putea întâmpina obstacole din partea Ungariei vecine şi opoziţie din partea celor care ar prefera un candidat de sex feminin, menţionează POLITICO.

Ţările occidentale din NATO reprezintă pentru unii aliaţi un rezervor de încredere pentru o posibilă conducere a Alianţei.

Ben Wallace, secretarul britanic al apărării, este foarte respectat. Cu toate acestea, se aşteaptă ca numeroase capitale europene – în special Parisul – să se opună unui nume de la Londra şi să insiste pentru un candidat dintr-o ţară UE.

Un posibil compromis vehiculat la Bruxelles este un secretar general din Olanda. Politicienii olandezi au fost în mod tradiţional o alegere populară pentru acest rol, deţinând anterior postul timp de trei mandate care au acoperit 21 de ani în ultimele şase decenii. Olandezii sunt văzuţi ca fiind serioşi în materie de apărare şi nu la fel de aprigi ca cei din ţările baltice, iar numele actualului prim-ministru Mark Rutte, al viceprim-ministrului (şi ministru de finanţe) Sigrid Kaag şi al ministrului apărării Kajsa Ollongren circulă ca posibili candidaţi.

Întrebat despre aceste speculaţii, Rutte a declarat că vrea “să părăsească complet politica şi să facă ceva complet diferit”. Nici ceilalţi doi miniştri olandezi nu şi-au exprimat interesul pentru acest post.

Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, fost ministru german al apărării, este o candidată care ar putea obţine sprijin din partea capitalelor occidentale nervoase în legătură cu perspectiva unui lider din flancul estic, dar nu este clar dacă ea este interesată de acest rol. “Nu comentăm niciodată astfel de speculaţii”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei. Deşi reputaţia sa în cercurile de securitate este amestecată, von der Leyen este văzută ca un posibil candidat puternic, asta dacă ar fi şi o potrivire de moment şi nu ar obţine un al doilea mandat de preşedinte al Comisiei Europene.

Printre alte politiciene vehiculate pentru funcţia de la NATO se numără vicepremierul canadian Chrystia Freeland, foarte respectată, şi ministrul de externe din această ţară, Mélanie Joly. Cu toate acestea, potrivit oficialilor, în condiţiile în care alianţa se concentrează pe consolidarea apărării, cheltuielile reduse ale Canadei în domeniul apărării şi statutul său de ţară non-europeană face puţin probabil ca o canadiancă să-i succeadă lui Jens Stoltenberg.

În mijlocul tuturor speculaţiilor, unii din cadrul alianţei resping acest joc al căutării unor nume.

“Aceasta este mai degrabă o urnă cu nume care vin în mintea oricui”, a declarat pentru POLITICO un alt diplomat european de rang înalt. “Părerea mea: Stoltenberg”, a punctat el.

Mandatul actualului secretar general a fost prelungit rapid în martie anul trecut, după invazia Rusiei în Ucraina. Mulţi oficiali cred acum că o nouă prelungire pentru mandatul lui Stoltenberg, chiar dacă ar fi pe o perioadă scurtă, este o posibilitate serioasă, scrie POLITICO.

Liderul, cu experienţă, este văzut ca o opţiune sigură. În ciuda faptului că unele delegaţii de la NATO ar prefera să vadă în curând o faţă nouă, Stoltenberg este încă perceput ca un oficial de rang înalt de valoare, care îşi poate păstra calmul – şi se ţine de scenariul stabilit – chiar şi în cele mai grave crize.

“Stoltenberg vrea să rămână”, a declarat un diplomat NATO de rang înalt.

Totuşi, o prelungire pe termen scurt a mandatului lui Stoltenberg ar putea face ca o viitoare decizie de înlocuire a secretarului general al NATO să intre în coliziune în 2024 cu alte competiţii pentru posturile de conducere ale UE şi mai ales cu viitoarele alegeri prezidenţiale din SUA , iar unii aliaţi ar prefera să fie evitată o astfel de perspectivă.

Un purtător de cuvânt al NATO a refuzat să ofere detalii despre aspiraţiile viitoare ale lui Stoltenberg. Întrebat în decembrie despre acest subiect, actualul secretar general al NATO a declarat pentru BBC: “Acum mă concentrez pe responsabilităţile mele. Nu fac speculaţii despre ce se va întâmpla după mandatul meu”, a punctat el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *