Oricât de mult a încercat occidentul să izoleze Rusia cifrele arată că au eșuat lamentabil – analiză New York Times

De la debutul invaziei, un nucleu de state occidentale, sprijinite de câțiva aliați, au ajutat ferm Ucraina și au sancționat Rusia. Dar Rusia se bucură și ea în continuare de sprijinul direct sau indirect al multor altor state, care caută o alianță cu Moscova sau pur și simplu consideră că nu trebuie să se alinieze unei tabere, arată o analiză a New York Times.

Imediat după debutul invaziei din Ucraina, în urmă cu un an, Occidentul a format ceea ce părea a fi o coaliție globală copleșitoare: 141 de țări au sprijinit o rezoluție a ONU care cerea Rusiei să se retragă necondiționat.

Moscova părea izolată. Coreea de Nord era una dintre cele patru țări care au susținut ferm Rusia și au respins măsura.

Dar, de fapt, Occidentul nu a convins niciodată întreaga lume, un lucru vizibil chiar cu ocazia respectivei rezoluții. Alte 47 de țări s-au abținut sau au lipsit de la vot, inclusiv India și China. Multe dintre aceste națiuni “neutre” au oferit de atunci un sprijin economic sau diplomatic crucial pentru Rusia.

În plus, chiar și unele dintre națiunile care inițial au fost de acord să denunțe Rusia consideră războiul ca fiind problema altcuiva – și de atunci au început să adopte o poziție mai neutră.

După un an, lucrurile devin mai clare. În timp ce coaliția Occidentului rămâne remarcabil de solidă, aceasta nu a convins niciodată restul lumii să izoleze Rusia.

În loc să se împartă în două, lumea s-a fragmentat. Multe țări consideră că invazia Rusiei este, în primul rând, o problemă europeană și americană. Mai degrabă decât să o considere o amenințare existențială, aceste țări se concentrează în mare parte pe protejarea propriilor interese, în mijlocul tulburărilor economice și geopolitice generate de invazie, scrie New York Times.

Situația amintește de neutralitatea adoptată de multe state în timpul Războiului Rece. Dar lumea este acum și mai interconectată. Complexitatea comunicațiilor globale, legăturile economice și conexiunile de securitate oferă rivalilor Occidentului mult mai multe oportunități pentru a obține influență.

Joi, Adunarea Generală a ONU a aprobat o altă rezoluție prin care cerea Rusiei să se retragă de pe teritoriul Ucrainei – dar China, Africa de Sud, India și multe țări din sudul lumii au continuat să se abțină, subliniind delimitarea lor față de ceea ce consideră a fi războiul Occidentului.

Inițial, părea posibil ca sancțiunile economice ale Occidentului să submineze capacitatea Moscovei de a-și susține efortul de război. O campanie condusă de SUA, care a inclus 37 de țări, a zdruncinat bazele sistemului financiar al Rusiei, înghețându-i rezervele de valută străină și vizând principalele sale bănci.

Sancțiunile au blocat importuri-cheie, cum ar fi piesele de schimb pentru avioane și semiconductorii pentru electronice. De asemenea, sute de companii au încetat în mod voluntar să mai facă afaceri în Rusia, lăsându-i pe rușii obișnuiți fără magazinele Apple sau abonamentele Netflix.

Dar sancțiunile nu au fost atât de devastatoare pe cât spera Occidentul. Unele țări au umplut golul, crescând exporturile către Rusia cu mult peste nivelurile de dinainte de război, potrivit datelor colectate de Silverado Policy Accelerator, o organizație nonprofit din Washington.

Exporturile altor țări au scăzut când a început războiul, dar de atunci au început iarăși să crească.

China și Turcia au compensat singure cea mai mare parte a deficitului, arată datele citate de New York Times.

Autoturismele chinezești au ajuns în Rusia în locul celor occidentale. De asemenea, China a exportat mai multe utilaje și semiconductori. Alte bunuri care nu mai pot fi exportate direct în Rusia ajung totuși acolo prin statele postsovietice.

Chiar dacă Turcia a vândut arme Ucrainei, președintele Recep Tayyip Erdogan a sprijinit creșterea exporturilor către Rusia, slăbind barajul occidental de sancțiuni.

“Am menținut întotdeauna o politică de echilibru între Ucraina și Rusia”, a declarat Erdogan în septembrie, la șase luni după ce Turcia a votat alături de Statele Unite pentru a denunța invazia Rusiei.

Deși inițial a scăzut după invazie, nivelul schimburilor comerciale și-a revenit, deoarece suficiente țări rămân dispuse să facă comerț cu Rusia.

Sancțiunile ar putea fi în continuare devastatoare pentru Rusia pe termen lung. Acestea blochează deja investițiile străine și încep să golească visteria guvernului. Restricțiile impuse exportului de petrol au forțat Rusia să reducă producția. Iar reorientarea infrastructurii de conducte de gaze naturale a țării către Asia va dura ani de zile.

Dar chiar dacă economia Rusiei nu este înfloritoare, este suficient de puternică pentru a continua războiul.

Luna trecută, Fondul Monetar Internațional a estimat că economia rusă va crește cu 0,3% în acest an, o îmbunătățire semnificativă față de estimarea anterioară, care lua în calcul o contractare cu 2,3%.

Statele Unite și partenerii lor au trimis arme și echipamente militare din ce în ce mai complexe Ucrainei.

În acest timp, ei au încercat să blocheze aprovizionarea cu echipamente militare a Rusiei, prin impunerea unor controale la export care interzic multor companii să vândă tehnologie de acest gen Moscovei.

Armele au ajutat Ucraina să țină piept armatei mult mai mari a Rusiei. Cel puțin 40 de țări au oferit ajutor militar Ucrainei, fie prin trimiterea de arme, fie prin furnizarea altor forme de ajutor militar.

Dar efortul de a priva Rusia de echipamente militare a avut mai puțin succes. Rusia a găsit ajutor și la acest capitol.

Coreea de Nord a trimis “un număr semnificativ” de proiectile de artilerie în Rusia, au anunțat Statele Unite. Iranul a furnizat Rusiei drone “kamikaze”, pe care Moscova le-a folosit pentru atacuri împotriva infrastructurii civile din Ucraina.

Și alte țări, inclusiv China, au continuat să furnizeze Rusiei bunuri cu dublă utilizare, cum ar fi microcipuri care ajung în echipamentele militare.

Analiștii spun că Rusia pare totuși să se confrunte cu un deficit de armament de precizie, cum ar fi rachetele de croazieră, care necesită echipamente de înaltă tehnologie. Iar soldații ruși se plâng de o lipsă de echipamente de vedere pe timp de noapte și de drone de supraveghere, pe linia frontului.

Mulți lideri din întreaga lume critică, din principiu, invadarea Ucrainei. Dar mulți dintre ei sunt mulțumiți să vadă că cineva ține piept Statelor Unite, observă New York Times.

În toată Africa, America Latină, Asia și Orientul Mijlociu, multe guverne cu legături oficiale puternice cu Statele Unite și Europa nu văd războiul ca pe o amenințare globală. În schimb, ele s-au poziționat ca martori sau arbitri neutri, păstrând cât mai multă flexibilitate.

Reacția la invazie a fost mixtă în Asia, unde mai mult de o treime dintre țări au refuzat să condamne Rusia în votul inițial al ONU.

În timp ce majoritatea aliaților americani s-au aliniat poziției Occidentului, Rusia a reușit să profite de relațiile comerciale și de opinia publică prietenoasă valabilă încă din timpul Războiului Rece.

La începutul invaziei, Statele Unite au cerut Indiei să cumpere mai puțin petrol de la Rusia. Dar India a sfidat în mod continuu alinierea cu oricare dintre tabere. Pe măsură ce tensiunile cresc la granița Indiei cu China, experții au declarat că India simte că nu poate risca relația cu Rusia – o sursă cheie pentru arme.

Țările din Golf au votat alături de Occident pentru a condamna Rusia, dar de atunci au căutat în mare parte un rol de arbitri neutri.

Președintele Mohamed Bin Zayed din Emiratele Arabe Unite a călătorit în Rusia pentru a se întâlni cu președintele Vladimir Putin și a declarat că a încercat să găsească o soluție diplomatică. De asemenea, el a oferit un aerodrom din Abu Dhabi pentru schimbul de prizonieri.

Dubai, în special, a devenit un loc de refugiu pentru ruși – un paradis pentru oligarhi și elite pro-Kremlin, unde sancțiunile occidentale nu pot ajunge. Iar Arabia Saudită a declarat că trebuie să își urmărească propriile interese, chiar dacă acest lucru provoacă fricțiuni în relația sa de lungă durată cu SUA.

Aproape jumătate dintre țările africane s-au abținut sau au fost absente de la votul de condamnare a Rusiei, ceea ce sugerează o reticență tot mai mare a acestora de a accepta viziunea americană despre bine și rău.

Rusia și-a câștigat prieteni prin propagandă și prin forță, un număr tot mai mare de țări încheind contracte cu mercenari ruși și cumpărând arme rusești.

În Africa de Sud, legăturile cu Rusia datează de când URSS a oferit sprijin pentru încheierea apartheidului. Liderii acestei țări au văzut o oportunitate de a se alinia și mai strâns cu Rusia, umplând în același timp golurile comerciale lăsate de Europa și Statele Unite.
Dar, la fel ca multe alte țări africane, Africa de Sud pare atentă să găsească un echilibru între legăturile sale tot mai strânse cu Rusia și menținerea unei relații cu Occidentul.

America Latină, cu relațiile sale de lungă durată cu Statele Unite, a votat în mare parte alături de vecinul său nordic pentru a condamna Rusia. Dar fisurile au început să apară mai proeminent în ultimele luni.

Columbia a refuzat recent o solicitare a Statelor Unite de a furniza arme Ucrainei. Iar când a fost vizitat luna trecută de cancelarul Olaf Scholz al Germaniei, președintele brazilian Luis Ignacio Lula da Silva a refuzat să vorbească în sprijinul Ucrainei.

Câteva zeci de țări alcătuiesc în prezent grupul de bază care sprijină Ucraina prin acordarea de asistență militară sau prin sancționarea Rusiei.

Unitatea occidentală în timpul războiului s-a dovedit a fi remarcabilă, țările considerate de mult timp relativ prietenoase față de Rusia – precum Germania, Franța și Italia – rămânând ferm în spatele Ucrainei.

NATO, despre care președintele Franței Emmanuel Macron spunea că ar fi în “moarte cerebrală”, servește din nou scopului clar de a proteja alianța occidentală de un atac rusesc.

Dar unitatea nu a fost perfectă nici în Occident.

Ungaria a sancționat tehnic Rusia, în calitate de membru al Uniunii Europene, dar sub conducerea lui Viktor Orban a criticat deseori Ucraina și sancțiunile aplicate Moscovei. Budapesta a întârziat mai multe decizii ale UE care necesitau un sprijin unanim.

Alții care au oferit Ucrainei sprijin militar au refuzat să impună sancțiuni economice Rusiei.

Și un grup mult mai mic de țări au făcut totul: au impus sancțiuni, au furnizat arme grele – cum ar fi tancuri, vehicule blindate și sisteme de rachete de apărare antiaeriană – și au angajat cel puțin 0,1% din PIB ca ajutor bilateral pentru Ucraina, potrivit datelor Institutului Kiel pentru Economie Mondială.

Pe măsură ce războiul trece de un an, strategia Rusiei este clară: să aștepte o eventuală fisură majoră în unitatea Occidentului, scrie New York Times.

În cele din urmă, crede Putin, țările europene îngrijorate de consecințele războiului vor renunța la sprijinul pentru sancțiuni și la livrările de arme. Țările din Asia, Orientul Mijlociu și Africa care sunt deja neutre în conflict vor continua să crească comerțul cu Rusia.

Și este posibil ca și Statele Unite, care au alegeri prezidențiale anul viitor, să se plictisească de război și să facă presiuni asupra Ucrainei pentru a ceda în fața lui Putin.