Lovitura de forță a lui Erdogan. Decide devansarea alegerilor pentru a putea candida pentru un al III-lea mandat

Devansând cu o lună data alegerilor, stabilită acum pentru 14 mai, liderul turc vrea să ocolească un articol din Constituție care prevede că “o persoană poate fi aleasă președinte de cel mult două ori”.

Este puțin spus că lumea se aștepta la așa ceva. După săptămâni de speculații și negocieri în toate direcțiile, președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a anunțat, în cele din urmă, că vrea să organizeze alegerile prezidențiale și legislative pe 14 mai, cu o lună mai devreme decât era planificat prin calendarul electoral. Decizia, plină de sens pentru un scrutin considerat a fi unul dintre cele mai strânse din ultimele decenii, a ridicat imediat multe întrebări juridice și a provocat dezbateri aprinse între experți și reprezentanți politici de toate genurile, relatează Le Monde.

Șeful statului, candidat la propria succesiune, a devenit prim-ministru în 2003, după care a modificat Constituția și a devenit președinte, ales direct prin vot universal, în 2014. La 68 de ani, Erdogan se prezintă astfel pentru a treia oară la alegerile prezidențiale, într-un context de criză economică profundă și de tensiune politică extremă, în care autoritarismul și conservatorismul său frenetic sunt subiectul unor dispute aprinse din partea multor segmente ale societății civile turce. Pentru prima dată în douăzeci de ani, el nu mai este favoritul de necontestat în sondaje.

În fața membrilor grupului parlamentar al formațiunii sale politice, Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP), și a camerelor de televiziune, președintele Erdogan a dorit să pună scrutinul sub semnul unei figuri disputate a istoriei politice a țării. El a amintit că la 14 mai, “în urmă cu șaptezeci și trei de ani”, a avut loc triumful candidatului Adnan Menderes la primele alegeri din această țară (1950). O victorie care nu numai că a pus capăt domniei necontestate a Partidului Popular Republican, formațiunea lui Mustafa Kemal Atatürk, fondatorul Republicii Turce, dar a consacrat și un politician populist și profund conservator, care a marcat o generație de turci, printre care și propriul tată al actualului președinte. Răsturnat de armată în 1960, Adnan Menderes a fost spânzurat un an mai târziu.

“La 14 mai 1950, când a câștigat alegerile, Adnan Menderes a spus: “Destul, oamenii vorbesc!” – a reamintit Erdogan sloganul de campanie al vremii. Apoi s-a angajat într-un atac total la adresa adversarilor săi. “Națiunea noastră va da un răspuns la “Grupul celor șase” [numele platformei de opoziție care reunește șase partide politice conduse de CHP] la aceeași dată ca acum șaptezeci și trei de ani”, a declarat el. Recunoscând că “cea mai mare problemă a noastră a fost inflația” și că “acum a început să scadă”, el a insistat că “nicio alegere nu a fost niciodată ușoară”, dar că, de fiecare dată, a reușit să “iasă învingător”.

Deocamdată, va trebui mai presus de toate să dea dovadă de pricepere politică, candidatura sa confruntându-se cu mai multe capcane. Din punct de vedere legal, Erdogan nu poate fi candidat a treia oară, întrucât, potrivit articolului 101 din Constituție, “o persoană poate fi aleasă președinte de cel mult două ori”. La aceasta, susținătorii AKP, precum președintele Marii Adunări Naționale, Mustafa Sentop, răspund că Constituția a fost modificată între cele două mandate prezidențiale. Primul fiind exercitat în cadrul sistemului anterior, denumit “parlamentar”, nu se poate adăuga celui pe care președintele îl exercită în prezent în noul sistem numit “prezidenţial”, adoptat în 2017. Președintele în funcție poate, așadar, potrivit acestora, să candideze din nou.

Totuși, pentru a evita o bătălie juridică interminabilă care implică avocați și un rezultat incert, Erdogan a ales să devanseze alegerile cu câteva săptămâni și să treacă data prin Parlament. Chiar dacă manevra nu este lipsită de riscuri, președintele ar putea în cele din urmă să-și valideze lovitura de forță. Articolul 116 din Constituție prevede că “un președinte poate fi din nou candidat dacă Parlamentul decide repetarea alegerilor în timpul celui de-al doilea mandat de președinte”. Pentru a solicita un vot anticipat, este nevoie de o majoritate de trei cincimi din Parlament, adică 360 de voturi din 600.

Totuși, pentru a evita o bătălie juridică interminabilă care implică avocați și un rezultat incert, domnul Erdogan a ales să anticipeze alegerile cu câteva săptămâni și să treacă prin Parlament care, chiar dacă manevra nu este lipsită de riscuri, ar putea în cele din urmă să-și valideze lovitura de stat. Articolul 116 din Constituție prevede că “un președinte poate fi din nou candidat dacă Parlamentul decide reînnoirea alegerilor în timpul celui de-al doilea mandat de președinte”. Pentru aceasta, pentru a solicita un vot anticipat, este nevoie de o majoritate de trei cincimi din Parlament, adică 360 de voturi din 600.

Totuși, coaliția islamico-naționalistă de guvernământ, formată din AKP și Partidul Acțiunea Naționalistă (ultranaționalist), are un total de 335 de locuri. Aceasta înseamnă că președintele candidat va trebui să găsească sprijinul a cel puțin 25 de aleși ai opoziției. Printre aceștia, mai mulți lideri au indicat deja că ar refuza să se angajeze în orice procedură de natură să conducă la “un lung scenariu de victimizare a candidatului de la putere”. Șeful CHP, Kemal Kiliçdaroglu, a lăsat să se înțeleagă că data devansată este o idee bună. Aliatul său, Meral Aksener, muza dreptei naționaliste, a scris pe Twitter: “Luna mai va fi a noastră!”

Pentru Erdoğan, motivul devansării alegerilor nu este legat de condiţiile sezoniere, ci este legat de Constituţie. Pentru că în conformitate cu articolul 101 din Constituţie, Erdoğan nu poate candida pentru a treia oară. Singura cale pentru a putea candida este adoptarea de către Parlament a unei hotărâri privind înnoirea alegerilor, conform articolului 116 din Constituţie.

Pentru că aceasta este situaţia, puterea care a refuzat apelurile opoziţiei de anul trecut privind “alegerile anticipate, acum încearcă să le devanseze cu o lună, luând în calcul condițiile sezoniere. Bineînţeles că problema este prezentată prin prisma condiţiilor sezoniere. De altfel, puterea devansase şi scrutinul anterior şi îl organizase la 24 iunie 2018. În orice caz, condiţiile sezoniere nu s-au schimbat atât de mult în cinci ani încât să nu poată fi organizate alegeri la aceeaşi dată!

Anul trecut, când opoziţia a adus în actualitate problema alegerilor anticipate, unele nume din presă, inclusiv eu, au atras atenţia că Erdoğan nu va putea candida. Pentru că Erdoğan fusese deja ales de două ori, iar articolul din Constituţie spune că “O persoană poate fi aleasă cel mult de două ori în funcţia de preşedinte”.

Însă opoziţia a reacţionat la articolele apărute în acest sens: au spus că obstrucţionarea lui Erdoğan conform legilor, îi va oferi atuul victimizării. Adică pentru ca Erdoğan să nu se victimizeze, vor ignora Constituţia! De altfel, la 5 februarie 2022, Kılıçdaroğlu declara: “Nu avem obiecţii faţă de a treia candidatură a lui Erdoğan.” Iar alţi politicieni din opoziţie susţineau că “În ciuda faptului că este împotriva prevederilor Constituţiei, Consiliului Electoral Suprem îi va accepta candidatura, să nu ne opunem degeaba.”

Este un punct de vedere problematic, care discreditează legea şi care nu abordează unitar politica internă şi pe cea externă. Anume: Să presupunem, Consiliului Electoral Suprem va accepta candidatura lui Erdoğan pentru alegerile care trebuiau organizate conform calendarului şi Erdoğan este ales pentru a treia oară împotriva prevederilor Constituţiei, situaţie care se va transforma într-un serios deficit în politica externă. Chiar dacă intern problema va fi rezolvată printr-un regim de constrângere, în politica externă şi relaţiile interstatale, poziţia unui preşedinte care are probleme de legitimitate va slăbi Turcia, va deveni un atu! Bineînţeles că Turcia încă mai are forţa de a-l face pe Erdoğan să “nu ignore Constituţia”.

Erdoğan vede aceste realităţi şi sub pretextul condiţiilor sezoniere încearcă să devanseze cu o lună alegerile pentru a-şi asigura “legitimitatea”, bineînțeles, dacă va putea câştiga alegerile!

Dacă opoziţia, care a fost refuzată când a solicitat organizarea de alegeri anticipate, va accepta acum, tot pentru ca Erdoğan să nu se victimizeze, să câştige o lună de zile, acest lucru va însemna o nouă greşeală.

Statul aproape că se dezintegrează, iar a te învârti în jurul Constituţiei pentru primele alegeri ale unei conduceri certate cu Constituţia şi cu justiţia şi a-i oferi şansa de a adăuga /în Constituţie/ un articol privind vălul islamic, care contravine laicităţii, va genera probleme din punctul de vedere al consecinţelor.

Ia priviţi… Erdoğan l-a primit la sediul central al AKP (Partidul Justiţie şi Dezvoltare, la putere-n.trad.) pe ministrul de externe al Iranului, Hussein Abdullahiyan, iar în această problemă opoziţia nu a avut o reacţie pe măsură. Şi pentru că aşa cereau vremurile de atunci, şi Atatürk, şi İnönü au fost preşedinţi care erau şi şefii partidelor lor, dar nu şi-au transformat partidele în locuri de întâlnire unde se vor discuta subiecte legate de relaţiile interstatale!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *