UE vrea să-și vindece dependența de China cu o veche mină românească

Uniunea Europeană vrea să-și reducă dependența de importurile de materii prime critice din China, iar magneziul este una dintre ele. Chinezii sunt lideri mondiali, la ora actuală, în producția acestui metal, iar UE își importă aproape tot necesarul din China. România va începe cât de curând să joace un rol foarte important în contracararea acestei dependențe europene.

Mina de magneziu dezafectată de la Budureasa, de lângă Oradea, va fi redeschisă, după ce compania Verde Magnesium, parte a fondului de investiții american Amerocap, a anunțat că investește un miliard de dolari, după cum scria Financial Times.

Cu ocazia demarării acestui proiect, prin care România joacă un rol important în strategia europeană de reducere a dependențelor toxice de importuri, aruncăm o privire la importanța magneziului, pentru a înțelege de ce vrea UE să nu mai fie dependentă din acest punct de vedere de China.

În mod ironic, magneziul este unul dintre cele mai comune elemente de pe Pământ, al șaptelea ca abundență, și poate fi găsit în ape și în scoarța terestră. În stare pură, magneziul și aliajele sale sunt însă extrem de reactive, fiind ușor inflamabile.

Deși se găsește în peste 60 de minerale, de importanță economică sunt doar câteva, printre care dolomitul, magnezitul, brucitul sau carnalitul. Cu alte cuvinte, degeaba este magneziul abundent în natură, dacă nu e și rentabil să-l produci în cantități industriale.

Pentru a ajunge lider mondial în producția de magneziu, China a avut și noroc de la mama natură: deține al doilea cel mai mare rezervor de magneziu din lume, după Rusia.

Deși este atât de prezent pe Pământ, sunt doar câteva zone din lume unde se produce magneziu pentru industrii: China și Rusia, SUA, Canada, Israel, Brazilia, Kazahstan și Turcia.

Totuși, în afară de China, restul acestor țări produc, în medie, sub 60.000 de tone pe an.

Între timp, cinci zone din lume au pus magneziul pe lista resurselor critice (UE, SUA, Rusia, Japonia și Coreea de Sud) adică „elemente în volum scăzut, folosite pentru producerea de bunuri de înaltă tehnologie, energie regenerabilă și în aplicații de apărare”.

Așadar, decizia Uniunii Europene de a redeschide mina dezafectată de la Budureasa, de lângă Oradea, reprezintă un plan de la care Bruxelles-ul are mari speranțe. Totuși, vor fi niște diferențe la nivelul acestei producții față de cea a chinezilor: se va baza pe energie regenerabilă și se va ocupa și de reciclarea aluminiului.

„Sectorul industrial european are nevoie acută de o sursă de încredere pentru metale critice și strategice, în special pentru cele cu o amprentă de carbon mai scăzută, care să poată sprijini tranziția Europei către o economie neutră din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon”, a declarat Bernd Martens, directorul Verde Magnesium, în același material Financial Times.

Mina de la Budureasa a fost închisă în 2014, fiind la acel moment ultima exploatare a magneziului din Europa. În trecut, ea ajunsese pe mâinile afaceriștilor penali Sorin Ovidiu Vîntu și Liviu Luca. Acum, planurile UE cu ea sunt mărețe. Producția ar urma să înceapă cel târziu în 2027 și ar ajunge la o capacitate de 90.000 de tone pe an, adică jumătate din rezerva UE și 9% din producția la nivel global.