România, în topul celor mai costisitoare pieţe europene pentru angajatori

România, alături de Turcia şi Slovacia, se numără printre cele mai costisitoare pieţe europene din punct de vedere al angajatorilor, costul total per angajat la fiecare salariu net de 1.000 euro implicând un plus de 75% în taxe şi impozite, arată un studiu Accace.

Accace România, companie de consultanţă de afaceri şi externalizare servicii, a calculat costurile pentru condiţiile standard de angajare pe scenariul unui salariu net de 1.000 euro în 18 ţări europene.

Obiectivul calculului este o analiză concretă a modului în care variază contribuţiile sociale şi de sănătate, precum şi impozitul pe venit în Bosnia şi Herţegovina (Federaţia Bosniei şi Herţegovinei şi Republica Srpska), Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Croaţia, Muntenegru, Macedonia de Nord, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Serbia, Turcia, Ungaria şi Ucraina.

Pentru a avea o analiză eficientă şi uşor de urmărit, specialiştii Accace au calculat cheltuielie pentru condiţiile standard de angajare pe scenariul unui salariu net de 1.000 euro, fără tichete de masă, fără copii, cu normă întreagă, excluzând toate beneficiile excepţionale.

Potrivit analizei Accace, Turcia, Slovacia, Bosnia şi Herţegovina, Estonia, Portugalia şi Norvegia comportă cele mai mari taxe, impozite şi contribuţii sociale per angajat. Astfel, la fiecare salariu net de 1.000 euro din Turcia, angajatorii vor plăti un plus de circa 800 euro, cei din România, Bosnia sau Estonia – peste 750 euro, iar cei din ţări precum Portugalia şi Norvegia – circa 700 euro.

Pe de altă parte, în Republica Srpska (Bosnia şi Herţegovina) nu există contribuţii de asigurări sociale ale angajatorului.

Când vine vorba de impozitul pe venit, Turcia, Polonia şi Estonia sunt ţările cu cele mai mari valori per angajat.

Companiile româneşti, pe de altă parte, achită un impozit pe venit de circa 10% din contravaloarea unui salariu net de 1.000 euro.

Există şi deduceri suplimentare, însă acestea se aplică doar în anumite ţări. De exemplu, în Cipru există Fondul de coeziune, Fondul de disponibilizare şi Fondul de formare industrială – toate fiind incluse în contribuţiile angajatorului. De asemenea, se poate aplica Fondul de vacanţă, în funcţie de angajator.

În Norvegia se aplică deducerea minimă standard (dobânda la împrumuturi), sau în Ucraina – taxa militară, care este considerată în continuare ca fiind temporală în conformitate cu legile în vigoare, însă în prezent nu există informaţii cu privire la momentul în care aceasta va fi anulată.

Pe de altă parte, costul real al unui angajat nu se rezumă doar la salariu şi beneficii. Include de la recrutare, la impozite, asigurări, bonusuri de performanţă, beneficii de pensionare sau la beneficii care ţin de specificul ţării şi al industriei în care activează angajatorul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *